Ministrul mediului cere vânătorilor să împuște 19.766 de șacali!

COMUNICAT DE PRESĂ

Conform datelor oficiale publicate pe pagina de vânătoare a ministerului, în România, hilacul sau șacalul auriu a ajuns la 23.041 de exemplare vii, pentru acest an vânătoresc, 2022/2023.

Anul de vânătoare s-a încheiat la 15 mai 2022 cu o cotă de extracție de 16.787 de exemplare din cele 19.329 de exemplare de hilaci câți trăiau anul trecut la noi în țară. Din această cotă vânătorii au reușit să împuște 11.291. Cu alte cuvinte, efectivul la nivel național a crescut cu 3.712 exemplare în ciuda faptului că vânătorii au împușcat 11.291 de exemplare. Iar pentru anul acesta ministerul a aprobat o cotă de extracție de 19.766, ceea ce reprezintă 86% din efectivul total. Aceste cote aberante cu care ministerul mediului dorește să elimine această specie sunt aprobate incepând cu anul 2018 când reprezentanți ai autorității de management al faunei sălbatice din România au susținut că șacalul reprezintă principalul vector de răspândire al virusului de pestă porcină.

Sacalul auriu sau hilacul 

Canis aureus moreoticus, I. Geoffroy Saint-Hilaire, 1836

Foto: Tea Oaches, Judetul Dolj, luna mai 2022

În opinia specialiștilor cotele de peste 80% sunt considerate cote de exterminare și nu se pot realiza decât prin metode radicale cum ar fi otrăvirea sau utilizarea capcanelor care ucid. Pe masa ministerului sunt în discuție introducerea acestor capcane, o ședință tehnică la care a fost invitată și organizația Crispus având loc anul trecut la data de 16 noimebrie 2021.

Hilacul sau șacalul auriu face parte din familia canidelor. Este strict protejat în Italia și are statut special in alte țări din Europa. La noi, OUG 57/ 20 iunie 2007 îl plasează intre speciile de interes comunitar a caror prelevare din natura si exploatare fac obiectul masurilor de management, alături de jderul de copac, dihorul de casă si capra neagră. Art 37 prevede condiții de prelevare si exploatare compatibile cu mentinerea acestor specii intr-o stare de conservare favorabila prin interdicție temporară și/sau locală a recoltării, reglementarea perioadelor de recoltare, a modului si a mijloacelor de recoltare/capturare cu un sistem de autorizare a recoltării/capturării, ceea ce se traduce prin stabilire de cote de recoltă și supraveghere de către organismele specializate si nicidecum vanătoare la cote excesive de peste 80 %, așa cum se practică în prezent.

Sunt interzise mijloacele neselective de colectare cu animale captive eventual orbite sau mutilate, utilizate ca momeală vie, aparatura audio, dispozitivele electrice, capcanele neselective, luminarea țintelor, otrăvurile si momelile otrăvite sau care conțin anestezice, precum si arme al căror încărcător poate conține mai mult de două cartușe.

Hilacul consumă broaște, pești, insecte, mari cantități de legume, fructe si cereale, foarte multe rozătoare, dar si iezi de căprioară, fazani, păsări de curte și poate prăda chiar vițeii nou-născuți. Se stabilește preponderent în zonele umede sau pe luncile râurilor, dar și în apropierea asezărilor omenești unde îl întâlnim la gropile de gunoi de lângă sat sau pe iazurile din Delta Dunării unde fermierii aruncă leșurile vacilor și vițeilor morți. Poate face pagube în gospodării prin consumul de păsări de curte, purcei, miei, iezi, viței, acolo unde nu există suficientă protecție cu inchiderea animalelor pe timpul nopții sau cu garduri corespunzătoare de cel puțin 180 de cm.

În timp ce pentru capra neagră România aplică o cotă de extracție de 10% și este astfel un model pentru alte țări din Uniune, pentru șacalul auriu, o altă specie de interes comunitar, statul român aplică cotele de exterminare de peste 80%, fără niciun rezultat, ba dimpotrivă, cu un efect de boomerang, cunoscându-se faptul că la o presiune excesivă prin împușcare necontrolată, speciile de mezocarnivore își modifică biologia de reproducere. Femela din perechea dominantă poate făta până la 8 pui. Aceștia sunt ajutați de o altă femelă de 10 luni care a rămas în grupul teritorial de anul trecut și care are și ea capacitatea de reproducție putând să existe la un moment dat până la 12 pui crescuți de o familie. Problemele cele mai mari intervin când prin eliminarea unui membru din perechea dominantă se distruge teritorialitatea speciei.

În condițiile actuale, statul român “preferă pușca” pentru a preveni ceva inevitabil și anume creșterea populațiilor de șacal auriu la nivelul capacității de suport a habitatului.

Prin agresiunea față de această specie cu rol ecologic deosebit, ministerul mediului își arată politica de mediu “eficientă” în cel mai autentic mod. În loc să producă politici de management și incinerare a leșurilor de vite din Delta Dunării, politicienii caută politici pentru a împușca sanitarul surselor de infecții din deltă sau de pe lângă satele unde unitățile administrativ teritoriale nu reușesc să își închidă gunoaiele.