Delta Ranger 2010, actiunea pilot de monitoring acustic la sacal auriu in Delta Dunarii

12 iulie 2010

Actiunea a inceput in portul Tulcea la miezul noptii. Nea Ion, capitanul de vas a acceptat si de data aceasta provocarea si a inteles foarte repede rolul expeditiei, dupa negocieri mai mult formale.
Asadar, dupa ce am facut ultimele aprovizionari cu combustibil din cheiul drept de pe bratul Tulcea, ne-am indreptat catre Lacul Sinoe. Am innoptat pe canalul Dranov, la intrare dupa ce am parcurs 4 ore de mars pe bratul Sf. Gheorghe, cu salupa Laura, baza noastra mobila. Apa Dunarii atinge cotele de alarma, unele diguri fiind supravegheate zi si noapte, in zonele de pericol de rupere sau de cotitura.

pelican pe lacul Razim

13 iulie 2010

Dimineata, am petrecut-o pe salupa, in mars, catre grindul Periteasca si lacul Razim; planul nostru initial era de a observa coloniile de pelicani de pe lacul Sinoe, iar apoi sa urcam catre Sfantu Gheorghe prin canalul Zaton, pentru a ajunge la Saraturi, la grindul Casla Vadanei, iar apoi , traversand bratul Sulina sa ajungem la satul Stifstofca, asa cum ne-a indrumat, prin bunavointa sa, Dl. D.M. din partea muzeului national de istorie naturala “Grigore Antipa” din Bucuresti.
Canalul Zaton a fost astupat de plauri pe o lungime de mai bine de 200 de metri (am explorat cu capitanul o posibila trecere, dar in zadar) si asa am fost nevoiti sa schimbam traseul initial, spre dezamagirea tuturor.

picaturi de ploaie, Sinoe

pelicanii pe insula de reproducere

Pe lacul Sinoe, un grup de ornitologi, a desfasurat un proiect de geolocatie prin satelit la doi pelicani, in anul 2007; au lasat insa hartile detaliate ale habitatului acestora in vazul public pe internet, oricine putand afla astfel locatia coloniei de pelican cret si comun. Atragem atentia acestor ornitologi de a bloca site-ul respectiv sau de a sterge hartile de pe internet. Vom incerca sa luam legatura direct cu ei.

Asa am ajuns si noi aici si am putut observa puii de pelican. Insula, punctul “0”, a fost acoperita de ape, am observat insa pelicani adulti, cormorani si alte pasari adunati in cerc, deasupra punctului de coordonate exacte GPS, asteptand parca scaderea apei; am gasit platforma de reproducere spre sud-est la aprox 300m in minigolful insulei apropiate.

De la canalul Perisor, unde am ancorat salupa, am pornit spre punctul “0” de pe lacul Sinoe cu barca motorizata. Am trecut prin lacul Razim, lacul Golgovita si am facut legatura cu lacul Sinoe prin ecluza din dreptul grindului Lupilor.

pui de pelican cret si pelican comun

ecluza dintre Golgovita si Sinoe

dupa ploaie, pe lacul Golgovita

La intoarcere, dupa ce am facut observatii la colonia de pelicani, am poposit la Gura Portitei, un loc de vis, situat intre Lacul Golgovita si Marea Neagra. Ne-am scaldat in mare sub privirile putinilor turisti, iar apoi la umbra salciilor am savurat berea rece, mult asteptata.

Gura Portitei, nu demult gura a deltei catre mare

Marea Neagra la Portita

Echipa Delta Ranger 2010, la umbra

canalul Buhav-Zaton nu are curenti...

foisorul din dreptul grindului Crucea, rezervatia Zatoane

Prima statie de chemare, pentru monitoringul acustic la sacal auriu am instalat-o pe zi, inainte de lasarea serii, in rezervatia Buhav-Zatoane, pe canalul Zaton, intre grindul Crucea si grindul Tiganusului, la coordonatele GPS(). Am folosit cabina salupei pe post de suport pentru radioemitator, accesul pe grind fiind foarte dificil. Rezultatul a fost negativ. Am denumit statia, S10.

cormoranii se opun trecerii noastre

seara se apropie, iar noi facem cale intoarsa

Dupa cum am mai spus, din cauza blocajului de pe canalul Zaton, am facut cale intoarsa spre Periteasca si canalul Dranov. Langa o garla uscata cu subnivel de aproape un metru fata de Dranov si destul de larga, poate de kilometri patrati, am instalat a 2-a statie de chemare, S20 GPS(), la doua ore dupa apusul soarelui. Rezultatul a fost negativ. Aici am si innoptat.

apus de soare, la Zatoane, aproape de grindul Tiganusului

spre Padurea Caraorman, nea Ion si Cindrelul 34 ajuta la inaintarea barcii, din stuful inecat de ape; am avut indicatii pretioase din partea padurarului. Acesta ne-a comunicat ca putem ajunge pana langa padure cu barca; ii multumim mult si pe aceasta cale.

14 iulie 2010

Am pornit de dimineata pe canalul Dranov pana la bratul Sf Gheorghe, am urcat pe meandrul inactiv Erenciuc, si de aici prin potcoava acestuia spre nord am ajuns pana la Padurea Caraorman. Am inceput adevaratul eco-trekking pe drumurile acoperite de ape si printre dunele Padurii Caraorman.

Cu ajutorul sitemului de geolocatie prin satelit am identificat intrarea pe canalul Vatafu-Imputita si impartind distanta am localizat satul Caraorman. Sapte kilometri de trekk prin ape, nisip, dune, paduri verzi de foioase. Am intalnit 3 caprioare, 2 iepuri, un fazan, un sarpe, o barza. Toate, pe rand, ne-au ajutat sa trecem peste esecul avut cu o zi inainte.

apa cuprinde zone intinse de pe grindul Caraorman, intrebarile noastre sunt: pe unde inoata sacalii? vizuinile le sunt inecate oare?

spre statia S30

Am reinitiat monitoringul acustic din nou pe zi, intr-o zona de liniste profunda fara zgomotul amfibienilor, statia de chemare S30 GPS(). Si aici rezultatul a fost negativ. Speram ca nivelul apelor sa fi restrans habitatul sacalului, si sa il intalnim in zonele ridicate ale grindului.

statia S30, departe de zgomotul amfibienilor

folosim radioemitatorul legat la MP3, fara succes

in loc de sacal se apropie o barza alba, Ciconia ciconia

Sistemul de geopozitionare prin satelit ne usureaza mult traseul,

desi scurtaturile sunt uneori adevarate obstacole.

Am ajuns in sat, aici localnicii au marturisit din nou existenta sacalului si au identificat corect sunetul caracteristic de pe radioemitatorul nostru; am avut 5 sunete (howls) diferite printre care doar unul de sacal auriu si in 3 ocazii diferite, cu subiecti diferiti a fost identificata hulitura primita de la domnul Miha Krofel din Slovenia, inregistrata in 2009. Celelalte hulituri apartin sacalului cu spate negru si au fost inregistrate in Parcul Kruger, Africa de Sud. Desigur, este o tehnica indirecta de a aprecia existenta sacalului in zona, insa e suficienta, credem noi, pentru a continua excercitiul nostru pe o perioada mai larga de timp.

in vestul satului se observa dunele si padurea, locul unde am instalat statiile S40, S50, S60.

Pe seara, padurarul F. ne-a ajutat foarte mult in actiunea noastra si impreuna am monitorizat, folosind doar "hulitura" primita de la D-l Krofel din Slovenia, o arie de aprox. 3140 ha. Am folosit pentru suport de statie, tractorul. Aici am combinat monitoringul acustic cu tehnica de spotlight utilizand pentru aceasta doua reflectoare cu bataie de 1 km. Actiunea a inceput la 22,00H si a durat aprox 2 ore., am instalat 3 statii de chemare, S40 GPS(), S50 GPS(), S60 GPS() la distanta de 1-1,5 km intre ele. Aici am folosit tehnica utilizata de Giannatos in 2004, in Grecia si de Miha Krofel in 2009, in Slovenia. Rezultatul a fost si de data aceasta negativ. Am intalnit insa, un numar de 7 iepuri.
Am innoptat pe canalul Caraorman.

rasaritul la Caraorman

15 iulie 2010

Plecasem deja spre Letea cu gandul la cei 17 km de canoe ce urma sa-i parcurgem din satul Letea, prin lacul Merhei si canalul Sulimanca catre localitatea Periprava, cand capitanul urma cu salupa cursul Dunarii Vechi catre canalul Madgearu. Am trecut pe la Crisan si am inchiriat caiacul-canoe.

pelicanul, concurentul liber al pescarilor din delta,

in opinia lor prea usor rasfatat de catre autoritati; in Ucraina, ne explica pescarii, nu se apropie de vintire, iar daca o fac, sunt aspru pedepsiti

Pentru ei exista probabil mai multi dusmani naturali, ouale de pasari constituind hrana delicioasa si in meniul sacalului auriu. Bineinteles, cazul pelicanului cret este cu totul diferit fata de cel al sacalului auriu, primul figurand pe lista rosie a IUCN ca si vulnerabil(vulnerable) iar sacalul deocamdata e declarat specie cu putin interes de conservare(least concern). De aceea nu suntem de acord si nu impartasim opinia pescarilor, cel putin in cazul batranului nostru pelican.

Pe semne insa, la Caraorman se practica vanatoarea la sacal "cu gaina agatata", dupa cum spun localnicii, se vaneaza mult. Cand ne-am descoperit identitatea, localnicii au fost mai reticenti si ne-au asigurat capturarea de exemplare vii, doar sa platim noi gaina.

Am vorbit cu ei si despre vulpe, si mai binecunoscatorii au recunoscut diminuarea numarului de vulpi sau absenta chiar in zona Caraorman cu 3-4 ani inainte de aparitia sacalului. Despre cainele enot ce era vanat pana nu demult, am fost instiintati ca exista putine exemplare, si acelea cu scabie, fiind vazute chiar in aceste zile de vara.

egrete albe si starci la orele diminetii

pelicanii isi iau si ei micul dejun pe malurile si garlele inundabile acum cu nivel in scadere, moment optim de pescuit

La satul Letea, nea Ion a anticipat legatura catre Merhei si a inaintat cu incredere printre stuf; abia am inceput croaziera si acolo am rupt carma, am taiat stuful de la elice pentru ca se blocase si ce sa mai spunem, am abandonat salupa cu increderea ca nea Ion o va scoate catre seara spre Merhei si Matita.

spre Letea

Am urcat in caiac si am pornit cu avant prin lacul Merhei catre Periprava. Caldura de vara, soarele ce incalzea paianjenii si adierea usoara a vantului ce lasa sa cada florile de salcie pe albia raului erau suficiente pentru a ne aminti ca suntem in inima deltei. Linistea baltii era taiata din cand in cand de curgerea apei, iar noi alunecam catre bratul Chilia.

nea Ion, capitanul de vas reuseste sa treaca salupa peste apa mica si printre stuf

deschiderea catre Merhei, ne tine deocamdata incordati, suntem 3, orice val sau miscare brusca ne poate facilita caderea la apa; toate obiectele de valoare si aparatele sunt adapostite in pungi de plastic si sunt legate de stinghiile caiacului

spre iesirea catre bratul Chilia, curentul e puternic, noi mai atenti

Am ajuns la Periprava, si la postul de frontiera am fost identificati prieteneste de colegii politisti; ne-au asigurat din nou ca pe canalul Bastroe navigatia se desfasoara fara obstacole.

La supermagazinul de altadata, unde mai salasluieste inca placuta cu "Aici se vinde loz in plic" ne-a primit d-na Pasha si am identificat in conversatia noastra pe actorii din serialul Delta Land Recover 1 , din toamna 2009, ce marturiseau atunci existenta sacalului in aceasta zona: Japonezu, profesorul Dabija si cetateanul cu mustata.

aici profesorul Dabija infirma vehement declaratiile d-lui Japonezu´ referitoare la existenta sacalului auriu, in toamna 2009, acuzandu-l pe acesta de inventii inspirate dintr-o carte recent citita.

Apoi la barul din colt al d-lui Vanea, ce anul trecut ne ajutase sa urcam contra curentului pe bratul Chilia cu barca lui cu motor de 5Pkw, ne-am rehidratat si am scos la iveala prioritatile locului si ale padurii. Acum sunt mai linistit, scaunul rabatabil adus din Crisan, in urma cu 30-40 de ani, mi-a fost incredintat. Curand o sa il iau si acasa.

Am lasat pe Cindrelul34 si pe Buzescu cu caiacul sa plece in amonte pe bratul Chilia si canalul Sulimanca, iar eu la lasarea serii am pornit spre sud, inspre Padurea Letea, la pas.

Am instalat statii de chemare nocturne la borna 29, S70 GPS() si la 2 km de satul Letea, S80 GPS(). Am parcurs peste grind, prin apele din depresiunile padurilor de stejar, drumul catre sud vest, tinand cont de punctele GPS determinate in urma cu 3 luni. Rezultatul a fost si aici negativ. In zonele de dune recent descoperite de ape am observat multe urme de copitate de tot felul, doar canidele noastre au lipsit pe tot traseul de 8-10 km distanta. Si aici am observat 2 iepuri si un caprior.

La ora 23,30H am fost recuperat de Cindrelul34 si de catre nea Ion la cotitura de canal din dreptul satului Letea; am innoptat la iesirea de pe Merhei spre Matita.

visina de pe tort, ne astepta pe canalul Sontea

sistemul de asistenta sanitara in delta se rezuma deseori doar la transportul bolnavilor, medicii avand program doar 2 ore pe saptamana, miercurea pentru a nu fi deranjati de turisti; asta se intampla in satul Caraorman

egretele, lianele, si salciile plangatoare ne-au insotit o buna bucata de vreme, pe canalul Sontea

datele de contact ale expeditiei Delta Ranger 2010, telefonul direct al salupei

jurnalul lui nea Ion a fost tinut in graba, dar e destul de bine organizat

16 iulie 2010

ne-am intors pe Lopatna, Eracle, Olguta si Sontea catre Tulcea, ne-am reintalnit aici cu Bebe, am salutat in graba pe unchiul Didi si pe matusa Dorina si am plecat spre Sibiu in jurul orei 19,00.

Delta Ranger 2010 reprezinta o actiune pilot de monitoring la sacal auriu in Delta Dunarii. S-au instalat 8 statii de chemare pe grindul Crucea, grindul Caraorman si grindul Letea. Desi conditiile meteo au fost favorabile si inundatiile ne-au alimentat optimismul in a putea identifica sacalul auriu in zonele elevate ramase deasupra apelor, rezultatul in cele opt statii a fost negativ. Mentionez ca din cauza blocajului de pe canalul Zaton nu am reusit sa inaintam spre localitatea Sf Gheorghe, fiind nevoiti sa abandonam zona indicata de catre d-l Dr Biol Dumitru Murariu din cadrul Muzeului National de Istorie Naturala "Gr Antipa". Astfel nu am ajuns la Saraturi, langa Sf Gheorghe unde exista o probabilitate mare de a identifica sacalul auriu si nici la satul Stifstofca in nordul comunei C.A. Rosetti.

Desi entuziasmul populatiei intalnit in ultimii ani ar explica stabilizarea populatilor de sacal auriu in anumite zone din Delta Dunarii, consideram necesara continuarea studiului pe o perioada medie de 5 ani si implicarea altor organisme in proiect.

Pentru inceput vom adresa o scrisoare deschisa Ocolului Silvic si AJPSV din Tulcea si vom cere numarul de trofee de Canis aureus obtinute in zonele de vanatoare din Delta Dunarii in ultimii 7 ani; vom analiza strans datele obtinute cu cele din observatii in teren de pana acum si din urmatorii ani.

Amintim declinul demografic al speciei in Grecia, evidentiat de Giannqtos et al in 2004 si in mod contrar, declararea de specie cu caracter invaziv in Ungaria in anul 2007. Prezenta sacalului auriu in Italia, Austria, Slovenia, Ungaria, precum si studiul initiat in tari precum Slovenia, Ungaria si Grecia, sunt suficiente motive pentru a continua studiul acestei specii la noi in tara si a stabili in mod cat se poate de pragmatic distributia pe km2, ce va atrage dupa sine controlul dezvoltarii populatiilor sau conservarea speciei.

Am ales in studiul nostru pilot, Delta Dunarii, pentru caracteristicile de habitat tipice speciei de sacal auriu, pentru delimitarea geografica si pentru aprecierea de marturii de existenta prezentate de catre locuitori din satul Caraorman incepand cu anul 2002-2003. In actiunile Corpului de Control Ecologic Garda Verde al ONG Crispus Sibiu, am urmarit si am inregistrat aceste marturii inca din anul 2002-2003.

Aparitia sacalului auriu la noi in tara a fost mediatizata negativ, in mod sistematic cu articole de presa nefondate si cu informatii partiale.