EXTERMINAREA SACALULUI AURIU, GOLDEN JACKAL ALERT IN ROMANIA
ULTIMUL EPISOD (Episodul 5)
Managementul letal și aspecte critice asupra ecologiei populațiilor de hilac
ALERTA INTERNATIONALA AICI
Crispus NGO Sibiu Romania, Ecology Department, 22.02.2020
Episodul 1 Golden jackal aggressive hunting and poaching in Romania
Episodul 2 Vulpea si hilacul in Austria, Ungaria, Romania si Bulgaria
Episodul 3 Ce mananca hilacul si de ce nu mai au valoare trofeele
Episodul 4 Alerta de Mediu Crispus NGO Sibiu Romania
HILACUL
"Si-au umblat / Si-au vanat: / Padurile / Cu fiarele; /Purcaretele / Cu mistretele; / Magurile/ Cu vulpile; Maracinasii /Cu iepurasii; / Ududacii / Cu hilacii" din balada "Voda Capitan Matei" culeasa de Ion Nania in satele Barlogu, lesile si Mirosi, judetul Arges.
Ion Nania afirma in 1991 "Credem ca poporul roman a mostenit un termen inexistent in alte limbi pentru sacal: hilac, pl. hilaci, cuvant pe care Dimitrie Cantemir l-a cunoscut, dar nu a gasit un termen latin pentru a-l traduce altfel decat "hylaces". In limba romana se gasesc foarte putine cuvinte cu baza "Hil-" cum ar fi satul Hilesti, atestat documentar la 25 august 1469 ori actualul sat Ilaciu din comuna Alunu, judetul Valcea (Nania I., 1991).
Mai spune Ion Nania in cartea sa, "Batranul vanator Ionita Buica ne-a marturisit ca "Hilacul este un animal care nu este nici lup, nici vulpe: urla ca lupul, dar are culoarea vulpii. Eu am puscat un hilac cand eram flacau, cam pe la 1905. De atunci nimeni n-a mai vazut hilaci pe la noi"
Hilacul este o denumire in literatura romaneasca la fel de veche ca si cea de sacal (ciacal, cical). In capitolul "Despre vanatorile domnesti" Dimitrie Cantemir foloseste numele autohnon al sacalului, acesta fiind practic din timpuri imemorabile un mamifer al pamantului romanesc. "Finila venatione, pura animalia, quae escae inserviunt, partim ad principis culinam dedunctur, partim inter barones aut militiae praefectus distribuntur: impura, vulpes, lupi, ursi, feles sylvaticae, hylaces, et si quae alia eiusmodi animantia Moldaviae" (Nania I., 1991).
HILACUL, denumire preferata de Crispus NGO Sibiu si de Dr Janos Botond Kiss
De ce si de cand se prefera denumirea de hilac in locul celei de sacal. Conotatia de pradator african feroce de genul sacalului cu spate negru sau a celui dungat, dar si campaniile de presa in care sacalul auriu este asociat cu un animal extrem de periculos, care "mananca copii" sau care "distruge totul in calea sa", sunt motivele care i-au determinat pe Dr Bilolog Janos Botond Kiss si pe ecologul Ovidiu Banea sa foloseasca termenul de hilac cu scopul de a imbuatati imaginea acestui mamifer care recolonizeaza ariile naturale din Romania, dar si din perspectiva de conservare si de publicitate pozitiva in fata publicului larg si al colegilor biologi sau vanatori.
Comparatia dintre sacalul auriu cu sacalii din Africa este asemanatoare cu cea dintre un coiot si un lup indian. Peste tot, zi de zi, mass-media din Romania foloseste termenul cu conotatii extrem de daunatoare pentru publicul larg si pentru masurile de conservare si de management.
Schimb de scrisori electronice cu domnul Dr Janos Botond Kiss, Scientist, Biologist, Zoologist
Decembrie 2015 (OC Banea)
Stimate Domnule Dr KISS,
Cred ca, am inteles bine ca si dumneavoastra doriti sa folosim la scara nationala termenul de hilac in loc de sacal, poate si din perspective de conservare mult mai bune pe care acest cuvant le poate proportiona, spre diferenta de "sacal" care vrem nu vrem face imediat referinta negativa si mai mult aduce confuzii cu alte specii (adustus, mesomelas) care au cu totul alt comportament..
Aprilie 2016 (JB KIss)
Stimate Domnule Coleg,
Cred ca mai de mult v-am trimis din greseala o alta pagina din lucrarea lui Roesler ref. hilaci. Aici e citatul din Cantemir, toponimele cu hilac, semnalarea contelui Moltke despre sacalii dobrogeni (si monumentul Trophaeum Traiani, pe care el l-a adus la cunostinta lumii stiintifice, deh, cand era locotinent tanar, a fost instructor militar la trupele dobrogene de la Inalta Poarta).
De retinut ca din traducerea germana al textului latin, resp. cea romana tradusa din germana, hilacul nu apare in insiruirea vanatului necurat (lupi, vulpi, ursi, pisici salbatece) pe care nu le-au luat boierii pentru kuhniele lor si le ramanea personalului de paza, care zice ca faceau bani buni din vanzarea blanurilor. Traducatorul nu stia ce este acel hylacus, mai bine l-a sarit la enumerarea jivinelor.
Pagina face parte din:
Rösler, R. – 2011 – Zur Chorologie des Goldschakals auriu (Canis aureus L., 1758) in Europa. Beiträge zur Jagd- und Wildforschung. Camp Reinsehlen/Lüneburger Heide. 36 : 151-169.
PROBLEMA VANATORULUI
Printre preocupările administratorilor fondurilor de vânătoare se numără și atribuirea acestor fonduri unor gestionari responsabili care să aducă beneficii economice din perspectiva legală a respectării principiilor de etică vânătorească și dezvoltare durabilă fără a neglija aspectele de conservare a faunei cinegetice și a celorlalte specii. O abordare rațională a resurselor de vânat trebuie sa aducă interesele comunității locale și conservarea mediului înconjurător în mijlocul oricăror calcule de eficiență, mai ales atunci când este vorba de gestionarea populațiilor de asa-ziși prădători.
In zona noastră, ritualul împerecherii începe în luna octombrie când șacalii încep sa urle și sa își caute perechea. După o gestație de 61-62 de zile care începe de obicei la mijlocul lunii februarie, femela naște intre 2 și 8 pui care ating maturitatea sexuală în timp de un an. Dușmanii naturali ai șacalului, în special în stadiul de pui, sunt marile păsări răpitoare și vulpea. Șacalul vânează doar noaptea, ziua ascunzându-se în gropi sau vizuini.
Primele date de ecologie a speciei în România au fost publicate de către Dr. Ing. Adrian Angelescu în 2005 după o analiza atentă a conținutului gastric la 65 de indivizi recoltați în Dobrogea. Alimentația este foarte variată fiind compusă din mici rozătoare, păsări ce cuibăresc la suprafața solului, insecte, reptile, hoituri și detritus din apropierea așezărilor umane (Angelescu, 2004). Se presupune că poate vana și în grup când ataca cu succes prada mai mare cum ar fi oi, capre, etc.
In ceea ce privește dinamica în timp a acestei specii se observa o creștere liniară a efectivelor caracteristică oricărei specii care se stabilește în teritorii noi. Șacalul are o adaptabilitate foarte bună la orice mediu, de la zonele stepice și pana la regiunea sub-boreală, însă această adaptabilitate nu se definește fără surse suplimentare de hrană, mai ales pe timp de iarnă. Date recente atribuie factorului antropic și în special deficitului de management al deșeurilor menajere din jurul localităților și vânătorii un rol important în supraviețuirea cluster-urilor din zonele de transfer (stepping-stone) reprezentate de arii naturale umede cu o biodiversitate abundentă.
Presiunea antropogenă prin eliminare neselectivă și sistematică a indivizilor dominanți este considerată a fi una dintre cauzele înmulțirii necontrolate cu specimene tinere și cu piramidă populațională de tip expansiv. Acest fenomen s-a observat atât la noi dar și la colegii din Bulgaria.
Comunicat de Presa (AICI) 16 februarie 2021
"Vanatorii nu pot sau nu doresc sa contribuie la exterminarea populatiilor de sacal auriu din Romania"
Bibliografie:
Angelescu A. 2004. Sacalul auriu. Origine, morfoanatomie, eco-etologie, management. MMC Bucuresti, 216 p.
Nania I, 1991. Vinatul Pe Teritoriul Romaniei: Marturii Arheologice, Istorice, Folclorice Si Etnologice Despre Mamifere Disparute Si Pe Cale de Disparitie, Editura Sport Turism, Bucuresti, 1991. p 241-246
PLANUL DE CONSERVARE SI MANAGEMENT AL HILACULUI IN ROMANIA
La 10 octombrie 2010, Serviciul National de Vanatoare si Acvacultura al RNP Romsilva si Departamentul de Ecologie ONG Crispus Sibiu au pus bazele monitorizarii bioacustice la specia de hilac in Romania. Prima actiune, Orizont 2010 a avut loc pe trupurile de padure Ruica, FV Cioflecu (Giurgiu), FV Boianu si FV Fundulea (Calarasi).
Echipa "Orizont 2010" cu domnul director, Ing. Dan Dumitrescu care la plecare ne-a spus razand "vulpea e vicleana, dar sacalul mult mai inteligent”.
Dupa un an de zile, la Ocolul Silvic Ghimpati, SNVA RNP Romsilva impreuna cu Corpul de control ecologic Garda Verde al ONG Crispus Sibiu Romania organizau la data de 26 octombrie 2011, Primul Colocviu International dedicat preocuparilor europene de la acea vreme cu privire la dinamica si raspundirea sacalului auriu in Europa. La acel colocviu au participat cercetatori din Grecia, Slovenia, Ungaria, Serbia, Cehia si Italia. Personal dn cadrul DS Giurgiu si un secretar de stat au ridicat probleme serioase despre ecologia si raspandirea acestui mamifer.
SNVA RNP Romsilva este prima institutie romaneasca de stat cu care Crispus NGO Sibiu a demarat actiuni de monitorizare. In anul 2012, dupa 2 ani de zile, s-a observat ca acolo unde se facea management, populatia crestea de la an la an, iar in zona de control de la Gura Dobrogei, populatia era aceeasi in 2012, ca mai apoi in 2015 sa observam lipsa raspusnsurilor in statiile de chemare. Crispus si SNVA au propus inca de pe atunci un studiu de dinamica si de ecologie a speciei pentru o durata de patru ani pentru a evalua daca este nevoie de conservare sau de masuri de management.
1º INTERNATIONAL COLLOQUIUM (internal discussions)
“Study of the golden jackal populations. European concerns”
OS Ghimpati, 26 Octombrie 2011
ITALY, Luca Lapini (Italian situation. Jackal biology, tools for studies) (REPR)
HUNGARY, Laszlo Szabo (Hungarian situation. Jackals and agrosystems) (REPR)
SLOVENIA, Miha Krofel (Croatian and Slovenian situation. Studies. Canis mesomelas experience in Namibian Desert)
GREECE, Giorgos Giannatos (Acoustic monitoring technique. How become the golden jackal a threatened species in Greece. Projects around Europe) (25th OCT )
SERBIA, Dusko Cirovic (Serbian situation, diet and genetic studies) (23rd OCT)
Conservarea si managementul letal al hilacului trebuie sa includa analiza continua a structurii populatiei prin determinarea exact a varstei pentru a impune masuri speciale de management.
Cand managementul se face neselectiv, populatia are o piramida de forma expansiva cu indivizi foarte tineri la baza care sunt foarte reproductivi.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu