VISITORS

Caii din Delta Dunarii, Danube Delta Feral Horse 2009

In zilele de 29-30 decembrie 2009, am pornit cu Nea Ion spre grindul Letea pentru observatii directe a populatiei de cal salbatic (Equus ferus ferus) sau salbaticit din Delta Dunarii. Am intitulat expeditia Delta Horse 2009; au fost temperaturi foarte scazute, lacurile Babina, Matita si Merhei impracticabile din cauza ghetii, dar obiectivul a fost atins cu succes. Voi interpreta din punct de vedere personal acest fenomen. In acest link explic parte din motive. http://panduru007.blogspot.com/2009/12/calul-din-delta.html Conditiile meteorologice de la sfarsitul anului au fost neprielnice pentru inaintarea noastra direct spre lacul Merhei, intre activitatile preconizate fiind si analiza transversala a ecotopului unde isi face cuibul pelicanul cret, Pelecanus crispus , regiunea strict protejata Buhaiova. cativa albatrosi, ne urmaresc si isi vorbesc in soapta, probabil rad de noi sau cu noi... Luam decizia inteleapta de a ne intoarce din complexul Babina Matita spre Dunarea Veche prin canalul Eracle, si de la Mila 23 continuam spre Canalul Dovnica sperand ca, legatura directa cu Merhei si Sulimanca prin curentii lor, sa fi impiedicat inghetul acestui canal. "Dusmanul" si concurentul pescarilor profita de penajul intunecat cu albedo crescut pentru a capata caldura, energia si forta necesara plonjatului.

Cormoranul mare (Phalacrocorax carbo) undeva pe Dunarea Veche, inainte de intrarea pe Madgearu, in aceasta ipostaza atent la oaspetii nepoftiti.

Starcul cenusiu (Ardea cinerea) ce poate ajunge pana la varsta de 20-24 ani e o pasare migratoare acolo unde habitatul sau ingheata; ca si in cazul lebedelor si pelicanilor zaboveste inca, parca nedumerit de frigul patrunzator ce zilele trecute a facut sa inghete multe din lacurile si canalele deltei.

Aici, la 29 decembrie 2009, probabil nu mai pleaca sau va pleaca foarte tarziu?

Desi soarele e singur pe cer, peisajul e mirific si linistea usor amestecata cu glasul pasarilor, frigul se face simtit cand barca lui nea Ion inainteaza catre inima deltei. Are motor de 5 Pkw si o viteza aproximata de 18-22 km/h

Pentru aceasta data trebuie sa fim bine echipati, iar in mars, trebuie evitat frigul prin adoptarea pozitiei cu spatele catre prova. Cu cat inaintam prin canale adaposturile sunt ecofabricate si nu mai deranjeaza ochiul fotografului amator. Dupa ce lasam jumatatea meridionala a deltei canalele si lacurile devin tot mai impracticabile, in anumite locuri, podul de gheata fiind complet.

Spre seara, dupa ce ne-am intros catre Mila 23, am incercat sa inaintam spre Letea prin canalul Dovnica insa si de data aceasta Lacul Merhei ne astepta cu podul de gheata. A trebuit sa innoptam la Crisan.

La asfintit, pe lac statea un vultur (vreau sa cred ca era codalb?) la mare distanta, oarecum invingator.

Neputinciosi am facut drum intors si am schimbat planurile, vom innopta la Crisan. Centrul de comanda de la Sibiu s-a dovedit util in a ne furniza informatii despre cazare, insa pana la urma am zabovit la o vila a unui deputat de Tulcea, cunostinta veche a lui nea Ion.

Aici, la capatul canalului, cu 4 luni in urma, impreuna cu sacalul31, cindrelul34 si sorinaccio, medicul nostru veterinar, am reusit sa scoatem si sa impingem ambar-catiunea impotmolita cu angrenajul de carma stricat, dupa ce ne-am intors darji din lupta cu plaurul ce bloca canalul de la Merhei la Matita.

Nea Ion si Luna, Luna si nea Ion; il felicit si pe aceasta cale pentru curajul si devotamentul depus pentru mersul bun al expeditiei; un om loial si responsabil Crisan, o localitate in miezul Deltei Dunarii, cu cladiri si case de toate nivelurile; aici este si Hotelul Lebada, singurul hotel (OJT) de pe vremea tovarasului Nicolae Ceausescu, acum e proprietatea unui cunoscut si controversat om de afaceri. Pe malul stang al bratului dunarean Sulina, langa hotel se afla Centrul de informare ecologica, dupa cum spun localnicii, fara activitate vizibila. Am folosit pentru aceasta intrare 3 postari simultane pentru a nu mai pierde jurnalul atat de pretios.

 

Fotografiile sunt inserate in mod anacron. Calul salbatic din delta (Equus ferus ferus), dupa cum se afirma intr-un articol de pe http://www.descopera.ro/, a disparut din fauna Romaniei in urma cu 2 secole, de aceea in limbajul de acum prefer sa vorbim doar despre Equus sp.

Am ajuns la Periprava dupa 12 km de mars fortat, am regasit locuri dragi in cea mai estica localitate a bratului Chilia. Unde acum 5 luni bausem bere si negociam cu domnul Vanea iesirea noastra spre Sulimanca, ma astepta scaunul, insa cu magazinul inchis.

Locurile de odihna le las pentru altii, mai putin norocosi. Galetile (pentru aruncat mucuri de tigara) sunt bine infipte in pamant sunt goale, nu au nici apa, nici nisip si daca nu mai fumez ce fac?

Treceam ca vartejul, dar imi faceam timp pentru momente magice de contemplare si logica difuza, unde e sacalul, unde e sau nu e? Fotografiam la repezeala, mai aveam doar 3 ore si trebuia sa mananc stiuca si cartoful sa putem pleca spre Tulcea.

Frunzisul si radacinile din Letea, reprezinta o buna sursa de hrana pentru capriori si pentru cai, insa, la venirea zapezii cautarea resturilor vegetale pe sub zapada inghetata e foarte dificila, pentru aceasta insa, prietenul mistretul ajuta cat poate la falicitarea acestui proces prin ruperea si scormoneala primara.

La intoarcere, obrajii infierbantati, hiperventilatia si necesitatea de a ajunge in satul Letea pana la lasarea serii, imi dadeau linistea si confortul mult dorit. 

Am plecat in zorii zilei de 29 decembrie din Crisan, de aceasta data pe Dunarea Veche si pe canalul Madgearu pana la satul Letea.

Crucisatorul lui nea Ion s-a dovedit foarte practic in spargerea ghetii. Canalul Dovnica este inghetat si aproape impracticabil.

Am inceput dimineata adimirand simbolul deltei, pelicanul comun (Pelecanus onocrotalus) o pasare migratoare in conditii normale. Aici este fotografiat in 30 decembrie 2009

Vara pescuieste in grup, acum insa singurel, l-am vazut aproape de Crisan Aici in plina actiune, si langa el un pui de lebada si un albatros, asteapta resturile ce raman dupa ospatul prietenului lor, pelicanul.

Lebada, migreaza din locurile unde ingheata habitatul, dar in ultimii ani se observa un dezechilibru in acest sens, ba chiar in unele locuri se observa ca raman pe loc. Ieri imi spuneau de acasa, ca la noi, activisti ecologi, nu stiu daca nu erau chiar de la ARBDD, imparteau cereale lebedelor intarziate din Delta Dunarii.

Puii se hranesc la inceput cu alge si ierburi de la suprafata apei, nu vreau sa ma gandesc ca acest pui de lebada, sufera zilele acestea prima sa iarna fara hrana si fara familie.

Britanicii se plang de incalzirea globala, atribuind acestui fenomen intarzierea cardurilor din Siberia http://www.ziare.com/lifeshow/magazin/10-28-2008/incalzirea-globala-da-peste-cap-migratia-lebedelor-450170 Aici in ziare.com un articol pe aceasta tema Pentru a putea zbura lebada are nevoie de suprafeti lungi de apa, insa pe acest timp de iarna cu aceste conditii de pod de gheata, zborul nu se poate face intotdeauna cu succes..

In opinia noastra, pescarii constituie un factor cheie in realizarea de activitati de observatie si studiu prospectiv, de aceea nu trebuie marginalizati, ci dimpotriva incurajati in a respecta ariile protejate si a contribui activ la protectia mediului in care isi desfasoara activitatea.

Am vazut 6 pelicani, poate sunt mult mai multi si as vrea sa cred ca zboara totusi spre zone mai calde, desi e destul de tarziu pentru a intreprinde un astfel de zbor.

Sa revin acum la calul salbatic de delta, "mustangul romanesc", asemanat de doctorul Stefan Raileanu cu calul de preerie american.

Tarpanul sau Equus ferus ferus a disparut din Romania in urma cu doua sute de ani, se declara pe site-ul http://www.descopera.ro/ . Aici este publicat un top al animalelor disparute din Romania.

Totusi controversa si suspiciunea ca acesti cai sunt cai salbatici exista. Dupa anumite studii de etologie, calul salbatic sau salbaticit din Delta Dunarii nu poate fi considerat un cal domestic, incercarile de a-l integra in gospodarie fiind imposibile, musca stapanii, rupe atelajul, etc.

Sunt motiv continuu de disputa intre autoritatile locale si organismele de protectie a animalelor. Se sustine ca sunt daunatori ai ecosistemului forestal de pe grindul Letea prin faptul ca distrug plantele pe cale de disparitie; as vrea sa cunosc cateva dintre aceste specii? si cum le distrug? e ushor, chiar prea ushor a sustine astfel de idei nedocumentate. Si pentru ce? pentru a lasa loc liber si suport anumitor intreprinzatori binevoitori de a scoate animalul din tara, pentru mesele vecinilor europeni din "cizma" sau mai din vestul apropiat. , Ingrijitorii le taiau tendoanele sau pur si simplu le scoateau ochii pentru ca sa ajunga vii la abator si sa nu se omoare indivizii dominanti intre ei pe timpul transportului cu autotrenul. Inca nu pot sa cred ca au existat asemenea oameni, dar articolele de la inceputul anului 2009 din Gandul si Jurnalul, investigatiile doamnei Eremia au dezvaluit aceste afaceri greu de conceput. Acum, probabil, se asteapta o noua acoperire de la nivel inalt, pentru o noua scorneala, pentru un nou transport. E carne 100% ecologica sa nu uitam.

Viziteaza http://panduru007.blogspot.com/2009/12/calul-din-delta.html

Din cate am putut observa, caii au o statura medie fata de ceea ce suntem noi obisnuiti, vreau sa spun nici foarte mari precum caii din Marginimea Sibiului de la noi, dar nici mici stil ponei, cum am gasit descris in alte locuri.

In opinia noastra, calul salbatic sau salbaticit are un rol pozitiv in dezvoltarea ecosistemelor deltaice si cu precadere pentru cel nisipos si silvestru din grindul Letea prin doua mecanisme: raspandirea si transferul de seminte de plante dintr-un loc in altul si dezvoltarea arealului nisipos catre ecotopuri stabile prin intelenirea favorizata de resturile organice provenite din digestie.

Nu stim care sunt plantele pe care acesti cai le distrug, trebuie analizat amanuntit acest fenomen! Poate ar trebui sa incepem cu analiza specializata a acestor excremente. Am putea identifica asa ce specii de plante mananca acesti cai. Am putea spune ca ajuta la intelenirea dunelor si raspandirea anumitor specii de plante.

Poate ajungem sa spunem ca vectorul de raspandire a unor plante pe cale de disparitie este printre altii si acest ierbivor.

In imagine, sagetile indica fire de iarba, suntem in luna decembrie.

De acord, trebuie studiat in amanunt acest fenomen, de catre oameni priceputi, de catre botanisti si zoologi si nu sa dam crezare oricarei teorii nefondate.. caii afara? asa ceva trebuie facut dupa ce se poate demonstra rolul negativ, daca acesta exista. Probabil trebuie regularizat numarul lor, dar nu oricum S-a mai spus ca acesti cai sufera de anemie infectioasa.

Un medic veterinar a extras sange de la cativa cai si a infirmat ipoteza la timpul respectiv; as vrea sa il pot contacta, in vederea redeschiderii acestui subiect si de ce nu pentru a pune bazele unui control de sanatate a acestor animale. Grupurile pe care le-am observat in aceasta luna aveau un numar de 4-15 cai/fiecare grup. Calul din delta se arata foarte atent la ce e in jurul lui, apropierea de grup fiind foarte dificila.

Am identificat în sistemul de poziționare această sursă de adăpat, ca și alte 3 puncte de pe grind, unde sperăm să facem majoritatea observațiilor, în etapele de studiu urmatoare.

Padurea are gradul maxim de protectie, interventia silvicultorilor e redusa doar la supraveghere si control.

Observam aici dunele cu vegetatie xerofila, altadata aride.

Sunt cai cu copitele nepotcovite, urma lor fiind practic, prezenta la tot locul.

feral horse in Leteaskogen

Mai pe la amiaza, cand am revenit de la Periprava, am observat doua vehicule cu tractiune 4x4. Traseul de mers era altul decat drumul principal, corectat practic printr-un sistem de geosatelit, fapt pentru care nu am dat bot in bot cu oamenii ce pareau de-ai locului.

Dupa alte doua ore am auzit o impuscatura de arma, si normal am inceput sa strig in van, ca nu cumva sa fiu eu tinta. A fost doar una si sper sa nu fi fost dirijata acelui caprior. Vorbim de un loc protejat, nu am alte cuvinte ...

Populatia de cal salbatic din Padurea Letea "dă culoare" ecosistemului, actioneaza de zeci si sute de ani alături de mistreți si căprioare, vaci și mai nou, șacali. Probabil e numeroasă, dar nu se poate interveni in stil barbar cu motive neintemeiate, e ca si cum ai scoate zebra din rezervatia Ngoro-Ngoro sau din savana Serengheti pentru că distruge flora? Și bietele vaci?

Dorim o colaborare stransa cu autoritățile din comuna C.A Rosetti, satul Periprava, Administrația Rezervatiei Biosferei Delta Dunarii si alte organisme sau persoane fizice sau juridice interesate pentru a analiza si stabili un cadru legal special, desi vorbim de o zona strict protejata unde dupa cum am mai spus interventia negativa asupra speciilor de animale si plante e strict interzisa!

Calul are nevoie de noi, sacalul are nevoie de noi, pescarul are nevoie de noi, delta are nevoie de noi

Pe curand, Garda Verde-Corpul de Control Ecologic al ONG Crispus Sibiu