Contact Us

Departamentul de Ecologie al ONG Crispus Sibiu

Danube Delta in 2010

Danube Delta in 2010
Danube Delta in 2010

duminică, 28 februarie 2021

FAKE NEWS cu hilac printre vânători

La data de 27 februarie 2021 pe cel mai mare grup de vanatori din Romania RV a distribuit o imagine cu un canid care consuma un iepuras.

Spune autorul "Poveste de dragoste in urma unui studiu fără echivoc hilacul este mâncător doar de rozătoare și are suzeta in forma de iepuraș 😂😂" 

Insa imaginea este incompleta pentru a ascunde caracteristicile de evidentiere a hilacului. Autorul a uitat sa deseneze si masca alba caracteristica speciei de hilac sau sacal auriu.

Campania Cripus de saptamana trecuta care s-a prezentat pe acest grup, a prezentat posibile efecte nedorite induce de actuala masura de control a speciei prin stabilirea la nivel de tara de cote exagerate de peste 80%.

Sectia de ecologie a ONG Crispus Sibiu atentioneaza pe vanatori sa nu cada in capcana unor astfel de mesaje care nu fac altceva decat sa starneasca ura si sa defaimeze si mai mult imaginea acestui mamifer.


Poveste cu iz manipulator pe grupul "Vanatoare in Romania"

Hilac sau sacal auriu cu "masca alba" caracteristica speciei
Contributor: Ger Bosma / Alamy Stock Photo

Hilac


vineri, 26 februarie 2021

Chestionar de opinie Crispus pentru vanatori: Cota de recolta la Vulpe si Hilac

CHESTIONAR de OPINIE VANATOARE 

VULPE (Vulpes vulpes, L. 1758) SI HILAC (Canis aureus, L.1758) 

Proiect #ROHILAC

La data de 25 februarie 2021, dupa sustinerea unei campanii de constientizare in randul vanatorilor, a cotelor de recolta mai mari de 80% pentru sacalul auriu aprobate in Romania incepand cu anul 2018, Crispus a lansat un chestionar de opinie. Cotele mai mari de 80% *cunoscute ca fiind cote de exterminare) au dus la recoltarea a 9.474 de indivizi doar in sezonul de vanatoare 2019-2020. 

Crispus a lansat pe grupul de facebook "Vanatoare in Romania"  un chestionar de opinie despre ce procent de mesopradatori crede vanatorul ca trebuie sa se extraga din terenul de vanatoare, despre reglementarea vanatorii cu sezon de vanatoare la speciile de vulpe si sacal auriu si despre obligativitatea cotei. Interesul a fost unul foarte scazut. Rzultatele preliminare nu se pot interpreta intrucat lipseste puterea statistica. Chestionarul este inca deschis. Din rezultatele preliminare se observa ca un procent de 33% din respondensti isi doresc o cota de 40-45 % pentru hilac in timp ce 25 % dintre participanti isi doresc extragerea in proportie de 80 %. 33 % dintre vanatorii care au raspuns la acest chestionar isi doresc exterminarea speciei prin atribuire la vedere a unei cote de 100 %. Multumim vanatorilor care au raspuns la acest chestionar de opinie. REZULTATE AICI

Chestionarul mai este inca deschis si se poate completa (AICI).




Pentru rezultate la toate intrebarile accesati (aici)


marți, 23 februarie 2021

Exterminarea hilacului sau sacalului auriu in Romania, Ultimul Episod (5)

EXTERMINAREA SACALULUI AURIU, GOLDEN JACKAL ALERT IN ROMANIA

ULTIMUL EPISOD (Episodul 5)

Managementul letal și aspecte critice asupra ecologiei populațiilor de hilac


ALERTA INTERNATIONALA AICI 

GOJAGE  (GOlden JAckal informal study Group in Europe)

Crispus NGO Sibiu Romania, Ecology Department, 22.02.2020

by Ovidiu C. Banea

Episodul 1 Golden jackal aggressive hunting and poaching in Romania

Episodul 2 Vulpea si hilacul in Austria, Ungaria, Romania si Bulgaria

Episodul 3 Ce mananca hilacul si de ce nu mai au valoare trofeele

Episodul 4 Alerta de Mediu Crispus NGO Sibiu Romania


HILACI

HILACUL

Denumire preferata din punctul de vedere al planului de conservare si management

"Si-au umblat / Si-au vanat: / Padurile / Cu fiarele; /Purcaretele / Cu mistretele; / Magurile/ Cu vulpile; Maracinasii /Cu iepurasii; / Ududacii / Cu hilacii" din balada "Voda Capitan Matei" culeasa de Ion Nania in satele Barlogu, lesile si Mirosi, judetul Arges. 

Ion Nania afirma in 1991 "Credem ca poporul roman a mostenit un termen inexistent in alte limbi pentru sacal: hilac, pl. hilaci, cuvant pe care Dimitrie Cantemir l-a cunoscut, dar nu a gasit un termen latin pentru a-l traduce altfel decat "hylaces". In limba romana se gasesc foarte putine cuvinte cu baza "Hil-" cum ar fi satul Hilesti, atestat documentar la 25 august 1469 ori actualul sat Ilaciu din comuna Alunu, judetul Valcea (Nania I., 1991).

Mai spune Ion Nania in cartea sa, "Batranul vanator Ionita Buica ne-a marturisit ca "Hilacul este un animal care nu este nici lup, nici vulpe: urla ca lupul, dar are culoarea vulpii. Eu am puscat un hilac cand eram flacau, cam pe la 1905. De atunci nimeni n-a mai vazut hilaci pe la noi" 

Hilacul este o denumire in literatura romaneasca la fel de veche ca si cea de sacal (ciacal, cical). In capitolul "Despre vanatorile domnesti" Dimitrie Cantemir foloseste numele autohnon al sacalului, acesta fiind practic din timpuri imemorabile un mamifer al pamantului romanesc. "Finila venatione, pura animalia, quae escae inserviunt, partim ad principis culinam dedunctur, partim inter barones aut militiae praefectus distribuntur: impura, vulpes, lupi, ursi, feles sylvaticae, hylaces, et si quae alia eiusmodi animantia Moldaviae" (Nania I., 1991).

HILAC (Canis aureus moreoticus, I. Geoffroy Saint-Hilaire, 1836)

HILACUL, denumire preferata de Crispus NGO Sibiu si de Dr Janos Botond Kiss

De ce si de cand se prefera denumirea de hilac in locul celei de sacal. Conotatia de pradator african feroce de genul sacalului cu spate negru sau a celui dungat, dar si campaniile de presa in care sacalul auriu este asociat cu un animal extrem de periculos, care "mananca copii" sau care "distruge totul in calea sa", sunt motivele care i-au determinat pe Dr Bilolog Janos Botond Kiss si pe ecologul Ovidiu Banea sa foloseasca termenul de hilac cu scopul de a imbuatati imaginea acestui mamifer care recolonizeaza ariile naturale din Romania, dar si din perspectiva de conservare si de publicitate pozitiva in fata publicului larg si al colegilor biologi sau vanatori. 

Comparatia dintre sacalul auriu cu sacalii din Africa este asemanatoare cu cea dintre un coiot si un lup indian. Peste tot, zi de zi, mass-media din Romania foloseste termenul cu conotatii extrem de daunatoare pentru publicul larg si pentru masurile de conservare si de management.


Schimb de scrisori electronice cu domnul Dr Janos Botond Kiss, Scientist, Biologist, Zoologist


Decembrie 2015 (OC Banea)

Stimate Domnule Dr KISS,

Cred ca, am inteles bine ca si dumneavoastra doriti sa folosim la scara nationala termenul de hilac in loc de sacal, poate si din perspective de conservare mult mai bune pe care acest cuvant le poate proportiona, spre diferenta de "sacal" care vrem nu vrem face imediat referinta negativa si mai mult aduce confuzii cu alte specii (adustus, mesomelas) care au cu totul alt comportament..


Aprilie 2016 (JB KIss)

Stimate Domnule Coleg,

Cred ca mai de mult  v-am trimis din greseala o alta pagina din lucrarea lui Roesler ref. hilaci. Aici e citatul din Cantemir, toponimele cu hilac, semnalarea contelui Moltke despre sacalii dobrogeni (si monumentul Trophaeum Traiani, pe care el l-a adus la cunostinta lumii stiintifice, deh, cand era locotinent tanar, a fost instructor militar la trupele dobrogene de la Inalta Poarta). 

De retinut ca din traducerea germana al textului latin, resp. cea romana tradusa din germana, hilacul nu apare in insiruirea vanatului necurat (lupi, vulpi, ursi, pisici salbatece) pe care nu le-au luat boierii pentru kuhniele lor si le ramanea personalului de paza, care zice ca faceau bani buni din vanzarea blanurilor. Traducatorul nu stia ce este acel hylacus, mai bine l-a sarit la enumerarea jivinelor. 

Pagina face parte din: 

Rösler, R. – 2011 – Zur Chorologie des Goldschakals auriu (Canis aureus L., 1758) in Europa. Beiträge zur Jagd- und Wildforschung. Camp Reinsehlen/Lüneburger Heide. 36 : 151-169.

Ion Nania, 1991

Ion Nania, 1991

Rösler, R, 2011

PROBLEMA VANATORULUI

Printre preocupările administratorilor fondurilor de vânătoare se numără și atribuirea acestor fonduri unor gestionari responsabili care să aducă beneficii economice din perspectiva legală a respectării principiilor de etică vânătorească și dezvoltare durabilă fără a neglija aspectele de conservare a faunei cinegetice și a celorlalte specii. O abordare rațională a resurselor de vânat trebuie sa aducă interesele comunității locale și conservarea mediului înconjurător în mijlocul oricăror calcule de eficiență, mai ales atunci când este vorba de gestionarea populațiilor de asa-ziși prădători.

Mistret, Judetul Calarasi, Decembrie 2012. Foto: Doru Panaitescu

BIOLOGIA

In zona noastră, ritualul împerecherii începe în luna octombrie când șacalii încep sa urle și sa își caute perechea. După o gestație de 61-62 de zile care începe de obicei la mijlocul lunii februarie, femela naște intre 2 și 8 pui care ating maturitatea sexuală în timp de un an. Dușmanii naturali ai șacalului, în special în stadiul de pui, sunt marile păsări răpitoare și vulpea. Șacalul vânează doar noaptea, ziua ascunzându-se în gropi sau vizuini.


ECOLOGIA

Primele date de ecologie a speciei în România au fost publicate de către Dr. Ing. Adrian Angelescu în 2005 după o analiza atentă a conținutului gastric la 65 de indivizi recoltați în Dobrogea.  Alimentația este foarte variată fiind compusă din mici rozătoare, păsări ce cuibăresc la suprafața solului, insecte, reptile, hoituri și detritus din apropierea așezărilor umane (Angelescu, 2004). Se presupune că poate vana și în grup când ataca cu succes prada mai mare cum ar fi oi, capre, etc. 

In ceea ce privește dinamica în timp a acestei specii se observa o creștere liniară a efectivelor caracteristică oricărei specii care se stabilește în teritorii noi. Șacalul are o adaptabilitate foarte bună la orice mediu, de la zonele stepice și pana la regiunea sub-boreală, însă această adaptabilitate nu se definește fără surse suplimentare de hrană, mai ales pe timp de iarnă. Date recente atribuie factorului antropic și în special deficitului de management al deșeurilor menajere din jurul localităților și vânătorii un rol important în supraviețuirea cluster-urilor din zonele de transfer (stepping-stone) reprezentate de arii naturale umede cu o biodiversitate abundentă.

Presiunea antropogenă prin eliminare neselectivă și sistematică a indivizilor dominanți este considerată a fi una dintre cauzele înmulțirii necontrolate cu specimene tinere și cu piramidă populațională de tip expansiv. Acest fenomen s-a observat atât la noi dar și la colegii din Bulgaria.

Comunicat de Presa (AICI) 16 februarie 2021 

"Vanatorii nu pot sau nu doresc sa contribuie la exterminarea populatiilor de sacal auriu din Romania" 

COTELE PROPUSE PENTRU 2018-2019 SI 2019-2020
Aceste cote de peste 80% sunt considerate de specialisti "Cote de exterminare". 


COTELE REALIZATE PENTRU SPECIILE DE INTERES COMUNITAR 
Mamifere din Directiva Habitate, hilacul si capra neagra, Anexa Va

Desi cota de recolta este de 80% vanatorii nu au reusit sa indeplineasca aceasta cota obligatorie. Cotele de recolta realizate in ultimii 7 ani, cote de exterminare de peste 80% au fost propuse incepand cu 2018.

Hunting Bag Data la vulpe (rosu) si hilac (gri) in anul 2016 
in Austria, Ungaria, Serbia, Romania si Bulgaria

Cota realizata de vulpe (Hunting Bag Data) in Bulgaria, Romania, Ungaria si Austria


Evolutia liniara cu cotele realizate de vanatori, de pana la 50%.

Dinamica populatiilor de hilac din Romania, pana in 2018, un exemplu

Pentru anul 2018 si 2019 se observa o crestere atat pentru vulpe cat si pentru hilac in ciuda cotelor mari. Ce ne facem? Cu cat vanam mai mult populatiile cresc, la cote realizate de 65% (2018) si 60% (2019).


O data cu cresterea numarului de hilaci, prin presiune de management se observa o crestere a numarului de fazan in timp ce cotele realizate la iepure si la potarniche au scazut cu 14.000 de exemplare (iepurele), si respectiv 1.300 exemplare (potarnichea).



Bibliografie:

Angelescu A. 2004. Sacalul auriu. Origine, morfoanatomie, eco-etologie, management. MMC Bucuresti, 216 p. 

Nania I, 1991. Vinatul Pe Teritoriul Romaniei: Marturii Arheologice, Istorice, Folclorice Si Etnologice Despre Mamifere Disparute Si Pe Cale de Disparitie, Editura Sport Turism, Bucuresti, 1991. p 241-246


PLANUL DE CONSERVARE SI MANAGEMENT AL HILACULUI IN ROMANIA

La 10 octombrie 2010, Serviciul National de Vanatoare si Acvacultura al RNP Romsilva si Departamentul de Ecologie ONG Crispus Sibiu au pus bazele monitorizarii bioacustice la specia de hilac in Romania. Prima actiune, Orizont 2010 a avut loc pe trupurile de padure Ruica, FV Cioflecu (Giurgiu), FV Boianu si FV Fundulea (Calarasi).

Echipa "Orizont 2010" cu domnul director, Ing. Dan Dumitrescu care la plecare ne-a spus razand "vulpea e vicleana, dar sacalul mult mai inteligent”.


La Directia Silvica Giurgiu, 27 Octombrie 2010. Foto: Silviu Matei
Eros Nicolau, Ovidiu Banea, Ing Dan Dumitrescu, Ing Petre Gargarea, Ing Daniel Perez Vasquez 

Dupa un an de zile, la Ocolul Silvic Ghimpati, SNVA RNP Romsilva impreuna cu Corpul de control ecologic Garda Verde al ONG Crispus Sibiu Romania organizau la data de 26 octombrie 2011, Primul Colocviu International dedicat preocuparilor europene de la acea vreme cu privire la dinamica si raspundirea sacalului auriu in Europa. La acel colocviu au participat cercetatori din Grecia, Slovenia, Ungaria, Serbia, Cehia si Italia. Personal dn cadrul DS Giurgiu si un secretar de stat au ridicat probleme serioase despre ecologia si raspandirea acestui mamifer.

Octombrie 2011, OS Ghimpati

SNVA RNP Romsilva este prima institutie romaneasca de stat cu care Crispus NGO Sibiu a demarat actiuni de monitorizare. In anul 2012, dupa 2 ani de zile, s-a observat ca acolo unde se facea management, populatia crestea de la an la an, iar in zona de control de la Gura Dobrogei, populatia era aceeasi in 2012, ca mai apoi in 2015 sa observam lipsa raspusnsurilor in statiile de chemare. Crispus si SNVA au propus inca de pe atunci un studiu de dinamica si de ecologie a speciei pentru o durata de patru ani pentru a evalua daca este nevoie de conservare sau de masuri de management.


1º INTERNATIONAL COLLOQUIUM (internal discussions)

“Study of the golden jackal populations. European concerns”

OS Ghimpati, 26 Octombrie 2011

ITALY, Luca Lapini (Italian situation. Jackal biology, tools for studies) (REPR)

HUNGARY, Laszlo Szabo (Hungarian situation. Jackals and agrosystems) (REPR)

CZECH REPUBLIC, Jaroslav Cervinka & Martin Salek  (Czech Republic situation. Habitat fragmentation, edge effect and mesocarnivores in applied ecology) 

SLOVENIA, Miha Krofel (Croatian and Slovenian situation. Studies. Canis mesomelas experience in Namibian Desert)

ROMANIA, Ovidiu Banea & Petre Gargarea (Romanian situation. Study proposal. Biodiversity and human activities in relation with the golden jackal)

GREECE, Giorgos Giannatos (Acoustic monitoring technique. How become the golden jackal a threatened species in Greece. Projects around Europe) (25th OCT )

SERBIA, Dusko Cirovic (Serbian situation, diet and genetic studies) (23rd OCT)


Conservarea si managementul letal al hilacului trebuie sa includa analiza continua a structurii populatiei prin determinarea exact a varstei pentru a impune masuri speciale de management.

Cand managementul se face neselectiv, populatia are o piramida de forma expansiva cu indivizi foarte tineri la baza care sunt foarte reproductivi.


Determinarea varstei cu metoda diametrului intern/extern si cu "dentine layer counting" Indivizi recoltați în cadrul unei acțiuni a Departamentului de Ecologie Crispus Sibiu în colaborare cu AGVPS Romania si USAMV Cluj-Napoca, ianuarie 2016

Sacal auriu in Romania. Foto: Carlo Galliani

Fondul Boianu, jud Calarasi. Foto: Silviu Matei

duminică, 21 februarie 2021

Exterminarea hilacului sau sacalului auriu in Romania, episodul 4

ALERTA DE MEDIU

Ecologie aplicata pentru sacalul auriu din Romania

Functia biodiversitate ecosistem poate suferi un dezechilibru ecologic greu de remediat din cauza erorilor umane de management.


In Bulgaria, hilacul a devenit predominant

Case Report: Red foxes and Golden jackals population density shift in Bulgaria


de Ovidiu C. Banea

Departamentul de Ecologie al ONG Crispus Sibiu Romania face parte din organizatia de tineret, cultura si mediu cu acelasi nume si are ca principala activitate analiza holistica a sistemolor ecologice din Romania si nu numai. Crispus a avut  si are activitati diverse, de la confiscarea brazilor de Craciun fara stampile pe cotor din pietele Sibiului, igienizarea raului Cibin, excursii si drumetii montane si pana la cercetare in domeniul ecologiei mamiferelor carnivore sau salvarea balenelor pilot din Islanda.

Hilac, Jud Dolj, Februarie 2021, Photo: Tea Oaches

ALERTA CRISPUS - Population Density Shift intre vulpe si hilac

In scurt timp, daca nu se aplica o cota de recolta libera de pana la 53% in Romania poate aparea un schimb de densitate a populatiei de hilac cu specia concurenta pentru hrana vulpea, asistand la efective mari de sacal auriu in detrimentul celor de vulpe.

Expresiile "ciobanii sunt ingroziti", "sacalii sunt mai rau decat lupii", "carnivor salbatic de temut" si declaratii precum " din cauza incalzirii globale cu iernile blanzi a aparut aceasta specie" si "am vazut la un prieten cinci oi ce erau moarte si a spus ca sacalii le-au omorat" au adus prejudicii acestui mamifer inainte de a se cunoaste cu adevarat rolul sau ecologic si adevaratul comportament de hranire. Dupa asemenea stiri orice cetatean ar putea crede ca asistam la o cucerire de habitat de catre o specie nemaintalnita pana acum si cu un caracter potential periculos!

In ultimul timp densitatea sacalului auriu in Romania a crescut ajungandu-se ca in anul 2020 sa fie evaluat un numar de 15.713 hilaci. Faptul ca in Romania exista la ora actuala cote de recolta alarmante mai mari de 80%, ne face sa credem ca statul roman isi doreste exterminarea acestei specii. Nu se inteleg inca motivele pentru care asistam la o persecutie continua si fara capatai. Vanatorii il vor mort, pentru ca mananca "tot ce prinde" si pentru ca asa zice la televizor "ca este periculos".

Caprior (Capreoulus capreolus), Jud Timis, Foto: Alexandru Avramescu

In cultura romaneasca s-a incetatenit deja imaginea unei specii daunatoare din toate punctele de vedere.

Hilacul, denumit si sacal auriu sau sacal comun face parte din familia canidelor. Este strict protejat in Italia si are un statut cu totul special in alte tari din Europa (Germania, Slovenia, Austria, Polonia, Danemarca, Franta). La noi, prin OUG 57/ 20 iunie 2007 care transpune Directiva Habitate, hilacul sau sacalul auriu este regasit intre mamifere "specii de interes comunitar" a caror prelevare din natura si exploatare fac obiectul masurilor de management. In aceeasi categorie se mai regasesc jderul de copac, dihorul de casa si capra neagra. 

Art 37 prevede conditii de prelevare si exploatare compatibile cu mentinerea acestor specii intr-o stare de conservare favorabila prin interdictie temporara si / sau locala a recoltarii, reglementarea perioadelor de recoltare, a modului si a mijloacelor de recoltare / capturare cu un sistem de autorizare a recoltarii / capturarii ceea ce se traduce prin stabilire de cote de recolta si supraveghere de catre organismele specializate si nicidecum vanatoare libera.

Efectivele de hilac evaluate, aprobate si recoltate, cu rata de control anuala

Rata de control obtinuta prin analiza directa arata o monitorizare sau un management deficient avand in vedere diferenta mare dintre cotele realizate si cele aprobate. Totusi faptul ca s-au extras intre 48-65% din efectivul total, de la an la an, arata ca vanatorii nu au urmat indeaproape indeplinirea cotelor, fie pentru ca nu au putut sau nu au vrut, fie pentru ca monitorizarea este deficienta si cotele impuse sunt supraestimate.


La vanatoare, sunt interzise mijloacele neselective de colectare cu animale captive eventual orbite sau mutilate, utilizate ca momeala vie, aparatura audio, dispozitivele electrice, capcanele neselective, luminarea tintelor, otravurile si momelile otravite sau care contin anestezice, precum si arme al caror incarcator poate contine mai mult de doua cartuse.

Efective si cote de recolta la specii mamifere din Anexa Va Directiva Habitate. 
Managementul letal la speciile de hilacul sau sacal auriu si la capra neagra
Lethal management data on golden jackal (Canis aureus) and chamois (Rupicapra rupicapra)

Uitand ca suntem in Uniunea Europeana, si ca avem obligatii pentru monitorizare si management uniform la toate speciile de mamifere din Anexa Va,  statul roman in loc sa se adreseze Comisiei Europene si sa inteleaga ce este cu acest nou intrus sau sa propuna o reincadrare a speciei in baza unor evidente de paguba economica, a preferat sa urmeze o atitudine de "standby activ" incluzand sacalul auriu in categoria speciilor de interes cinegetic fara un plan de conservare si management adecvat. Odata declarata specie de vanat, s-a trecut la treaba prin impunerea asociatiilor vanatoresti afiliate si neafiliate AGVPS de cote uluitoare de peste 80% (considerate "de exterminare"), iar vanatorii au fost obligati sa isi indeplineasca cotele aprobate si avizate. 

Crispus NGO Sibiu, prin departamentul de ecologie recunoaste inca de la inceput, din anul 2010 cand a inceput colaborarea cu SNVA Romsilva, statutul si indemanarea vanatorului roman, inteligenta si iscusinta acestuia in momentul in care are de a face cu intelegerea functiei biodiversitate-ecositem, cu gestiunea unei specii noi. Specialistii din cadrul ROMSILVA SNVA au fost primii care s-au interesat de tehnicile moderne de monitorizare si de un posibil plan de management. Actiunile comune au inceput pe fondurile de vanatoare din judetele Giurgiu, Calarasi, Timis, dar si in delta Dunarii.

 

COTA DE RECOLTA

O specie de mamifer cu strategie de reproducere "K" si "R" la un loc, isi mutliplica efectivele de la an la an prin adaptabilitate la orice mediu si prin caracter omnivor si necrofag desavarsit. Este un consumator de energie, avand nevoie de hrana zilnic, cu intestinul mai lung decat al cainelui, un mamifer oportunist, lenes in ale pradarii, pe care vanatorii nu vor putea sa il starpeasca din doua motive: la inceput, cand se stabileste intr-un teritoriu nou, are caracter elusiv, nu hauleste si nu urla, iar cand este eliminat din natura prin vanatoare, efectivele ramase au capacitatea de a se reproduce prin imperecherea subadultilor cu vecinii de teritoriu, datorita pierderii teritorialitatii de grup. 

Fenomenul este binecunoscut deja si asta face ca managementul agresiv practicat de toate statele din zona de centru-est a Europei sa constituie practic un impuls dat regenerarii efectivelor si populatiei. Structura piramidei populationale in zonele unde hilacul este vanat la cote de exterminare este una expansiva cu juvenili si subadulti de pana in doi ani in proportie de pana la 70%. Astfel de situatii creeaza un "boom demografic" care se perpetueaza de la an la an.

Iepure (Lepus europaeus), Foto: Doru Panaitescu

Colegii din Bulgaria au observat ca inca din anul 2012, efectivele de sacal au crescut atat de mult incat le-au depasit pe cele de vulpe. Dr Stoyan Stoyanov a reusit sa calculeze rata de control optima pentru o populatie cu efectiv linear stabil, aceasta fiind de 40 %. 

In Romania, in ultimii sapte ani rata de control a crescut de la an la an, pana cand in ultimii doi ani cota de recolta impusa a ajuns la peste 80%. Desi cotele de recolta au crescut, vanatorii nu au reusit sa le indeplineasca sau nu au dorit acest lucru, fapt care a mentinut o crestere lineara cu rate de control de pana la 60% (Vezi comunicat de presa Crispus aici). Se impune o analiza imediata si corectarea acestor erori de management la nivel de guvern sau autoritate de managemet de vanatoare, care, daca sunt recunoscute si se doresc implementate de catre statul roman si asociatiile vanatoresti, pot aduce un dezechilibru major prin schimbarea densitatitatii de populatie congenerica intre vulpe si hilac.


CAPRIORUL, CERBUL, MISTRETUL, FAZANUL SI POTARNICHEA

Crispus NGO Sibiu foloseste indici precum cotele realizate, rata de control si H.I.P.D. (indicele de densitate a populatiei dat de vanatoare) in mod retroactiv aplicate efectivelor existente in baza de date  a Ministerului Mediului, care se afla la dispozitia oricarui cetatean cu acces la internet. 

Vanatorii ne spun insa, ca aceste date nu sunt de incredere, ca centralizatoarele nu reprezinta realitatea din teren si ca cele mai bune date ar fi la cervide si la ursi. Crispus nu pune la indoiala autenticitatea datelor din centralizatoare.

Totusi, avand in vedere aceste limite, Crispus a analizat datele din ultimii ani pentru a evalua rata de control alarmanta din Romania, prezentata in cadrul unui simpozion international din Grecia in anul 2018. Atunci, specialisti in domeniul managementului de fauna salbatica au avertizat ca aceste cote sunt "cote de exterminare". Spre surpriza noastra, in ultimele 2 sezoane de vanatoare, cotele impuse au depasit 80%. 

Pentru a veni in sprijinul vanatorilor, a mass-mediei si a opiniei publice, Crispus a analizat si evolutia de dinamica a populatiei si pentru alte specii de vanat cum ar fi, capriorul, capra neagra, cerbul comun, iepurele, mistretul, fazanul si potarnichea. Analiza cuprinde numai raportarile cotelor realizate (Hunting Bag Data), cunoscandu-se ca acestea redau cel mai bine realitatea din terenul de unde speciile de vanat au fost eliminate.

In ultimii sapte ani se observa o crestere continua a tuturor speciilor mentionate, cu exceptia iepurelui si a potarnichii. Iepurele a scazut cu 14.000 de exemplare (in ultimii trei ani) ajungand acum sa fie depasit ca si numar de fazan, iar potarnichea a scazut de la 13.774 la 12.425 doar in ultimul an. Cauzele pot fi multiple. Nu exista niciun studiu in acest sens. Este riscant pentru ecologi dar si pentru decidenti sau pentru vanatori sa se extraga date si sa se foloseasca datele epidemiologice pentru masurile de management fara a fi sustinute si completate de studii comparative efectuate in conditii adecvate cu specialisti din unitati stiintifice de profil.



Iepure de camp, Foto: Doru Panaitescu

Interesant este ca in toti acesti ani de cand sacalul colonizeaza arii naturale in Banat, zonele subacarpatice, Oltenia, Campia Romana si Dobrogea, speciile de vanat au crescut in densitate, situatie observata indirect din numarul pasarilor doborate, fazanul si potarnichea ajungand de la 90.430 fazani si 10.711 potarnichi in sezonul 2014-2015 la 107.122 fazani si 21.221 potarnichi in sezonul 2019-2020. 

Fazani (Phasianus colchicus): Judetul Timis, Foto: Alexandru Avramescu

Potarniche (Perdix perdix), Foto: Tea Oaches

Potarniche (Perdix perdix), Foto: Tea Oaches

Si la caprior sau la cerbul comun cotele de recolta (exemplare eliminate din natura) au crescut de la 16.050 exemplare de caprior si 2.160 de cerb comun (in sezonul 2014-2015) la 24.882 caprior si 3.549 indivizi de cerb comun in sezonul 2019-2020.
Cerb comun (Cervus elaphus) cu 9 raze, Judetul Suceava, Foto: Constantin Rotar

Confrom datelor din centralizatoare, in ultimii 7 ani, fazanul si potarnichea, capriorul si cerbul si-au marit cotele de recolta de la an la an, in timp ce iepurele a scazut in numarul de exemplare eliminate prin vanatoare. Cauzele creseterii efectivelor de vanat ierbivor si pasari predominante la vanatoare a crescut in ultimii 7 ani, in timp ce numarul de iepuri recoltati a scazut. 
Nu este obiectul acestei analize de a interpreta cauzele acestor schimbari de efectiv, aceasta scadere putand fi cauzata de inmultirea altor pradatori de top (ras, lup, pasari rapitoare mari) sau chiar de boli.

Ceea ce este de subliniat este ca pierderile la vanatul de cervide, la fazan sau potarniche nu  mai trebuie sa constituie un motiv de discutie si de incriminare a hilacului sau de a se justifica cote de recolta aberante si care pot duce la dezechilibre greu de remediat.

Mistretul, presupus fiind faptul ca si-a decimat efectivele din cauza gripei cu virusul PPA si-a dublat practic numarul de trofee si indivizi recoltati in 7 ani, de la 25.750 de indivizi (2015) la 50.857 de indivizi (2020).

Mistret (Sus scrofa), Foto: Ovidiu C. Banea

RISCUL COTEI DE RECOLTA ASIMETRICE IMPUSA LA MEZOCARNIVORE SIMPATRICE

MODEL BULGARIA, ANALIZA RETROACTIVA 2002-2015

Daca se mentine o cota inalta mai mare de 80%, si presiunea pe asociatiile vanatoresti, putem asista la o explozie demografica sustinuta sau in cel mai nefericit caz la un colaps al speciei, mai ales acolo unde cotele sunt indeplinite. 

Hilacul nu este vulpe si vulpea nu este hilac. S-a observat ca vulpea rezista pana la cote mari, in unele cazuri de pana la 88%, insa si acolo nu se poate face recoltarea doar prin vanatoare, fiind necesare capcanele selective sau chiar otravirea. Beneficiile eliminarii rapitorilor din fermele de vanatoare exista, dar fara eliminarea totala, beneficiile sunt doar sezoniere si nu sunt compensate de costurile ridicate.

Analizand retroactiv rata de control din Bulgaria, impreuna cu colegul bulgar Dr Stoyan Stoyanov si cu Dr Giorgos Giannatos din Grecia am observat ca imediat dupa anul 2002-2003 cand populatia de sacal a inceput sa creasca in Bulgaria au fost aplicate rate de control asimetrice de 45 si 50% la sacal si de 20-30% la vulpe. In anul 2005 s-a observat ca numarul sacalilor colectati la nivel national depasea numarul vulpilor colectate. Acest patron inca se mentine si nu se cunosc cu exactitate cauzele. 

Schimbul de densitate a populatiei se poate observa indirect din analiza numarului de exemplare recoltate (Hunting Bag Data) in anul 2006. Red Fox - Golden Jackal Population Density Shift in efectivul total viu (Stock Assessment) s-a observat abia in anul 2013.

Dinamica populatiilor de vulpe si sacal auriu in Bulgaria, perioada 2002-2015




MODEL ROMANIA, 2006-2020

In Romania, incepand cu anul 2003-2005, la Calarasi au inceput sa apara nuclee populationale care sustineau cote de recolta de pana la 50-70 de indivizi. In acelasi mod au urmat apoi fondurile de vanatoare gestionate de SNVA de la Giurgiu si Timis. Managementul practicat de statul roman a urmat o rata de control simetrica de 40-45% pentru ambele specii, atat la vulpe cat si la sacal. 

Evolutia lineara observata pana in anul 2017, prezinta o crestere mai accentuata 
atat la vulpe cat si la hilac incepand cu anul 2018 (rate de control de peste 80%). 

Dinamica populatiilor de vulpe si sacal auriu in Romania, perioada 2006-2019 


CONCLUZII

  1. Datele prezentate demonstreaza ca la o rata de control de 60% si cu un efectiv recoltat de 9.474 de sacali doar in anul de vanatoare 2019-2020 nu exista motive reale de ingrijoare pentru vanatori in ceea ce priveste "scaderea dramatica a vanatului ierbivor" sau "decimarea populatilor de potarniche". Totodata, aceste cote, mai mari de 50% consituie premiza cresterii populatiilor, intr-un mod alarmant. 
  2. Cu cat se vaneaza mai mult, cu atat populatiile de sacal auriu vor creste. Pentru a reduce densitatea acestui mamifer, este nevoie in primul rand de o analiza atanta a tuturor factorilor ecologici biotici si abiotici din arealul respectiv, depozitarea necorespunzatoare a deseurilor la marginea drumurilor sau a gunoaielor menajere in deponii deschise si neimprejmuite fiind primul factor antropogen favorabil cresterii si mentinerii nucleelor reproductive de sacal auriu.
  3. Se observa o scadere a cotei realizate la iepure cu 14.000 de exemplare in ultimii sapte ani.
  4. O cota de recolta crescuta la hilac in Bulgaria in anii 2002-2004, mai mare si asimetrica fata de rata de control pentru vulpe poate fi cauza declansarii unui schimb de densitate a populatiilor de vulpe si sacal auriu, un dezechilibru care dureaza si care poate altera pe termen lung functiile ecosistemului. 
  5. If the "population density shift" observed in Red Fox - Golden Jackal populations is strictly related to management measures and symmetric harvest quotas remains to be proved with consequent well designed studies.

Nota /Disclaimer:
Observatiile si analizele prezentate, cat si observarea fenomenului de schimbare a densitatii populatiilor de mezocarnivore din Bulgaria in legatura stransa cu rata de control nu a fost inca demonstrata prin studii comparative in terenurile de vanatoare. 

O echipa internationala formata din cercetatori din Romania, Bulgaria, Grecia si Slovacia au inceput colaborarea pentru studiul comparativ si pentru prezentarea acestor date extrem de interesante. 

Fluctuatiile de efective estimate observate in ultimii ani in Bulgaria arata o sensibilitate crescuta a hilacului in fata interventiei cu cote de recolta impuse intr-un mod asimetric pentru cele doua specii de mezocarnivore, mai ales acolo unde sacalul auriu si vulpea au ocupat arealul pana la capacitatea de suport.

Urme de hilac, Photo: Ovidiu C. Banea

Urma de hilac

Urma pas de hilac

Vulpe (Vulpes vulpes), Judetul Timis Foto: Alexandru Avramescu


vineri, 19 februarie 2021

Exterminarea hilacului sau sacalului auriu in Romania, episodul 3

Ce mananca hilacul si de ce nu mai au valoare trofeele de sacal auriu?

Sacalul auriu, o specie hipocarnivora, cu caracter oportunist, necrofag, omnivor, in proportie de sub 10% consuma specii de vanat mic pe timp de iarna, insa mai ales resturi biologice, intestine si organe interne lasate dupa partide de vanatoare pentru vanat mare sau pasari nerecoltate de prin stufarisuri, care sunt greu de recuperat, acolo unde exista vanatoare fara caine de aret, etc. Fiind necrofag, il gasim printre gunoaie, prin vai, consumand resturi de carne, pisici moarte dar si carcase de vanat, chiar si alti sacali morti sau alte cadavre in putrefactie ajutand astfel la mentinerea echilibrului ecologic in sistemele din care face parte. Fiind omnivor, consuma fructe, struguri, cereale, broaste, scoici, mici rozatoare, reptile, oua sau pasari. 
Este competitor direct al omului, in special pe fondurile de vanatoare, unde cateodata poate consuma puietul de vanat erbivor. Nu ataca omul si nu reprezinta un pericol pentru fermele zootehnice sau turmele de ovine decat acolo unde imprejmuirea cu tarcuri sau paza acestora este deficitara. Acest comportament se observa doar in perioada fatarii la ungulatele mici, specii cinegetice cu varsta de o zi acolo unde fatarea si dezvoltarea puietului se face in afara turmei sau a cioporului, in ferme de vanatoare, unde turma nu mai are protectia vierului, capriorului sau a cerbului. Nu de putine ori auzi paznicul de vanatoare ca iti spune "ieri caprioara era de fatat, iar astazi am gasit-o fatata dara fara ied".


Vanatoarea excesiva poate produce efectul de pierdere a teritorialitatii sacalului si astfel la ocuparea spatiilor de catre alti indivizi, acolo unde lipseste masculul alfa, prin interactiune producandu-se inmultirea si reproducerea acestia. Vorbim, deci, de o posibila crestere a efectivelor populatiei acolo unde vanatoarea se practica fara selectie si fara evaluare in prealabil.
Practicarea vanatorii in fermele de vanatoare trebuie sa includa adunarea resturilor biologice de pe terenurile de vanatoare, resturi de intestine si organe interne ce se arunca de vanatori dupa ce vanatul a fost recuperat.

On 7th of September 2019 in "Dimitrie Gusti" National Village Museum in Bucharest near sheep or cattle and lamb furs, golden jackal skin was on sail with 800 RON (150-160 Eur)

Masurile de management aplicate in Romania nu au la baza o monitorizare atenta si integrala a speciei, estimarile fiind bazate pe specificul de haulit spontan sau stimulat bioacoustic o metoda neagreata de cercetatori (neomologata si total riscanta pentru evaluare) stiindu-se ca in primii doi ani de la stabilirea in noul teritoriu hilacul nu are nevoie de a raspunde teritorial. In primii ani de sedere intr-un teritoriu nou comunicarea se face doar prin latrat. Astfel, succesul hilacului pe fondurile de vanatoare se datoreaza in principal caracterului sau elusiv. Pentru a evita aceste erori de subestimare a numarului real masurile de management trebuie sa cuprinda cotele de recolta exacte si reale din anii anteriori. Ori, nu de putine ori centralizatoarele contin date false, de dragul indeplinirii cotelor impuse. 
Declararea unui numar mai mare sau mai mic decat cel real poate avea repercusiuni locale greu de corectat. La momentul actual nu exista o metodologie de valorificare a trofeului de sacal, nici concursuri de premiere a vanatorilor care au recoltat exemplare valoroase astfel incat oricine este tentat de a lasa cadavrele de vulpe si sacal in valea de langa locul unde a fost impuscat, hrana pentru ciori sau pentru alti sacali.

Blana de sacal auriu vanduta cu 800 RON 
la muzeul "Dimitrie Gusti" din Bucuresti, Septembrie 2019

Film de Andrei Udisteanu  realizat in anul 2013, de actualitate. 

Exterminarea populaţiilor de şacal prin impunerea unor cote de recoltă de peste 55% din populaţia vie poate duce la dezechilibru între speciile competitoare de răpitori greu de remediat. În ultimii 7 ani cotele de recoltă au depăşit 60 %, iar în ultimii 2 ani au fost de peste 80% încercându-se exterminarea speciei de pe fondurile de vânătoare.